râșniță

română

Etimologie

Din bulgară ръшниц (răšnica).

Pronunție

• AFI: /'rɨʃ.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului râșniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râșniță	râșnițe
Articulat	râșnița	râșnițele
Genitiv-Dativ	râșniței	râșnițelor
Vocativ	râșniță	râșnițelor

1. mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner.
2. moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune.
3. instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc.

Cuvinte derivate

• râșni
• râșnicioară
• râșnițar

Expresii

• A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta
• A-i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online