râma

Vezi și : Rama, rāma, Rāma, râmă, ramă, -rama, rämä

română

Etimologie

Din latină rimāre.

Pronunție

• AFI: /rɨˈma/

Verb

Conjugarea verbului râma
Infinitiv	a râma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(pers. 3) râmă
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să râme
Participiu	râmat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre porci) a scormoni pământul cu râtul.

   Porcul râmă.

2. (v.tranz.) (fam.) (persoane) a încerca să submineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromițătoare).

Sinonime

• 1: (reg.) jimui, râmui, râtui, ruciuli, rujmuli, (Munt.) tefui
• 2: scurma

Cuvinte derivate

• râmare
• râmat
• râmă
• râmător
• râmătură
• râmui
• râmuș

Expresii

• (tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva

Traduceri

a răscoli pământul cu râtul

catalană: fossar (català) engleză: rout (English), nuzzle (English) estoniană: nuhutama (eesti) finlandeză: koskettaa (suomi) franceză: frotter son nez (français)

germană: herumwühlen (Deutsch) italiană: strofinare il muso (italiano) portugheză: fossar (português) spaniolă: hocicar (español) suedeză: böka (svenska), rota (svenska)

Etimologie

Din râma.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru râma.

Etimologie

Din râmă.

Pronunție

• AFI: /ˈrɨ.ma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru râmă.

Referințe

• DEX online