scurma

română

Etimologie

Probabil latină excorrimare.

Pronunție

• AFI: /skur'ma/

Verb

Conjugarea verbului scurma
Infinitiv	a scurma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scurm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scurme
Participiu	scurmat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și intranz.) (pop.) a răscoli la suprafața pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură.
2. (v.tranz.) (fig.) a preocupa (chinuind sufletește); a irita.

Cuvinte derivate

• scurmare
• scurmat
• scurmător
• scurmătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online