răcoare

română

Etimologie

Din rece.

Pronunție

• AFI: /rə'ko̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răcoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răcoare	răcori
Articulat	răcoarea	răcorile
Genitiv-Dativ	răcorii	răcorilor
Vocativ	răcoare	răcorilor

1. temperatură ușor scăzută, frig moderat; răcoreală.
2. senzație de răceală pe care o produc unele obiecte la atingere.
3. (de obicei la pl.) senzație de frig provocată de o stare patologică sau emotivă; fior.

Cuvinte derivate

• răcori
• răcoros

Locuțiuni

• (loc.adv.) (De) la răcoare = (de) la un loc umbrit, răcoros.
• Pe răcoare = pe vreme răcoroasă, când nu este încă foarte cald.

Expresii

• (fam.) La răcoare = la închisoare
• A băga (pe cineva) în răcori (sau în toate răcorile) = a speria tare, a îngrozi pe cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cărareo
• răcorea

Referințe

• DEX '98 via DEX online