rămurea

română

Etimologie

Din ramură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

• AFI: /rə.muˈre̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului rămurea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rămurea	rămurele
Articulat	rămureaua	rămurelele
Genitiv-Dativ	rămurelei	rămurelelor
Vocativ	rămurea	rămurelelor

1. diminutiv al lui ramură.
2. (la pl.) ciupercă comestibilă cu tulpina groasă și cu fructificațiile foarte ramificate (Clavaria botrytis).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online