ciupercă

Etimologie
Din bulgară čepurka.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului ciupercă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ciupercă | ciuperci |
Articulat | ciuperca | ciupercile |
Genitiv-Dativ | ciupercii | ciupercilor |
Vocativ | ' | ' |
- (la pl.) încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau ca saprofite și se răspândesc prin spori; (și la sg.) plantă din această încrengătură, de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior.
- obiect de lemn în formă de ciupercă, pe care se întinde ciorapul când se cârpește.
- (ir.) pălărie veche, adesea mototolită și turtită.
Sinonime
Cuvinte compuse
Expresii
- Doar n-am mâncat ciuperci! = doar n-am înnebunit!
- Pagubă-n ciuperci! = nu e nimic, puțin îmi pasă!
- A răsări ca ciupercile (după ploaie) = a apărea în număr mare și în timp scurt
Traduceri
plantă
|
|