răritură

română

Etimologie

Din a rări + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rə.ri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răritură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răritură	rărituri
Articulat	răritura	răriturile
Genitiv-Dativ	răriturii	răriturilor
Vocativ	răritură	răriturilor

1. loc rămas liber între obiecte așezate rar.
2. loc în pădure de unde au fost scoși unii copaci, de unde au fost tăiate tufele.
3. defect sau uzură a unei țesături care are într-un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în rest.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online