uzură

română

Etimologie

Din franceză usure.

Pronunție

• AFI: /u'zu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului uzură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uzură	uzuri
Articulat	uzura	uzurile
Genitiv-Dativ	uzurii	uzurilor
Vocativ	uzură	uzurilor

1. deteriorare, degradare a unui obiect (prin întrebuințare îndelungată); uzaj.
2. modificare progresivă a (dimensiunilor) unei piese tehnice, în cursul funcționării sistemului din care face parte.
3. (fig.) slăbire, oboseală, epuizare.
4. (fig.) (rar) corupție, desfrâu.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină usura, franceză usure.

Substantiv

Declinarea substantivului uzură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	uzură	uzuri
Articulat	uzura	uzurile
Genitiv-Dativ	uzurii	uzurilor
Vocativ	uzură	uzurilor

1. (înv.) camătă, dobândă; cămătărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online