răspânditor

română

Etimologie

Din a răspândi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /rəs.pɨn.di'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răspânditor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răspânditor răspânditori
Articulat răspânditorul răspânditorii
Genitiv-Dativ răspânditorului răspânditorilor
Vocativ răspânditorule răspânditorilor
  1. persoană care răspândește ceva; propagator, propagandist.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
răspânditor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răspânditor răspânditoare
Articulat răspânditorul răspânditoarele
Genitiv-Dativ răspânditorului răspânditoarelor
Vocativ răspânditorule răspânditoarelor
  1. mașină rutieră de lucru care servește la împrăștierea și așternerea (uniformă a) materialelor necesare construcțiilor rutiere.


Traduceri

Referințe