rangée

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul ranger („a aranja”).

Pronunție

• AFI: /ʁɑ̃.ʒe/
•  Audio (CAN)^fișier

Substantiv

rangée f., rangées pl.

1. rând, linie

   Une rangée d'arbres, de maisons, de voitures.

2. (la șah) câmp

Cuvinte apropiate

• rang
• rangement
• rangé
• ranger
• rangette

Etimologie

Din rangé.

Adjectiv

1. forma de feminin singular pentru rangé.

Etimologie

Din ranger.

Verb

1. forma de participiu trecut la feminin pentru ranger.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire