recrut

română

Etimologie

Din germană Rekrut, rusă рeкрут (rekrut).

Pronunție

• AFI: /re'krut/

Substantiv

Declinarea substantivului recrut
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recrut	recruți
Articulat	recrutul	recruții
Genitiv-Dativ	recrutului	recruților
Vocativ	recrutule	recruților

1. tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curând încorporat.
2. (fig.) (fam.) persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător.

Cuvinte derivate

• răcan

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online