contingent

română

Variante

• contigent

Etimologie

Din franceză contingent < latină contingens, contingentis.

Pronunție

• AFI: /kon.tin'ʤent/

Substantiv

Declinarea substantivului contingent
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contingent	contingente
Articulat	contingentul	contingentele
Genitiv-Dativ	contingentului	contingentelor
Vocativ	contingentule	contingentelor

1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
3. (înv.) contribuție.
4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului contingent
	Singular	Plural
Masculin	contingent	contingenți
Feminin	contingentă	contingente
Neutru	contingent	contingente

1. care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online