reluctance

engleză

(English)

Etimologie

Compus din reluctant + sufixul -ance.

Pronunție

• AFI: /rɪ'lʌktəns/

Substantiv

reluctance, (nenumărabil)

1. lipsă de chef, împotrivire, rezistență, opunere

   Tom's reluctance towards doing homework will cause him problems.

2. ezitare, codire
3. (fiz.) reluctanță

Sinonime

• 1: unwillingness
• 2: hesitation

Cuvinte compuse

• reluctance motor

Cuvinte apropiate

• reluctant
• reluctantly

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary