Etimologie

Din franceză résistance, italiană resistenza.

Pronunție

  • AFI: /re.zisˈten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rezistență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezistență rezistențe
Articulat rezistența rezistențele
Genitiv-Dativ rezistenței rezistențelor
Vocativ rezistență rezistențelor
  1. faptul de a rezista; împotrivire, opoziție, apărare împotriva unui atac.
  2. respingerea atacurilor repetate ale inamicului și menținerea pozițiilor proprii.
  3. mișcare populară antifascistă de eliberare, desfășurată în timpul celui de-al doilea război mondial în țările ocupate de fasciști.
  4. calitatea de a fi rezistent.
  5. putere de a înfrunta boala, oboseala, foamea, lipsurile etc.; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă.
  6. proprietate a unui corp de a suporta, fără modificări în masa lui, acțiunea altui corp sau a unei forțe străine.
  7. forța de opunere a unui mediu la realizarea unei acțiuni.
  8. forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul, de grosimea și de lungimea lui.
  9. (tehn.) rezistor.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe