împotrivire

română

Etimologie

Din a (se) împotrivi.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.tri'vi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împotrivire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împotrivire	împotriviri
Articulat	împotrivirea	împotrivirile
Genitiv-Dativ	împotrivirii	împotrivirilor
Vocativ	împotrivire	împotrivirilor

1. acțiunea de a se împotrivi și rezultatul ei; opoziție, rezistență, opunere, împotriveală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online