renega

română

Etimologie

Din latină renegare. Confer franceză renier.

Pronunție

• AFI: /re.ne'ga/

Verb

Conjugarea verbului renega
Infinitiv	a renega
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reneg
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să renege
Participiu	renegat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura.

Cuvinte derivate

• renegare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• egrena
• genera
• negrea

Referințe

• DEX '98 via DEX online