dezminți
Etimologie
Din dez- + a minți (după franceză démentir).
Pronunție
- AFI: /dez.min'ʦi/
Verb
Conjugarea verbului dezminți | |
Infinitiv | a dezminți |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezmint |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezmintă |
Participiu | dezmințit |
Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a declara că un fapt, o afirmație etc. nu corespunde adevărului; a nega, a contesta.
- (v.tranz.) a arăta că ceva este altfel decât pare; a fi în dezacord cu...
- (v.tranz.) a contrazice pe cineva.
- (v.refl.) a se arăta altfel decât se credea că este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei; a înșela așteptările.
- (v.refl.) a reveni asupra celor spuse înainte; a retracta.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online