mărgini
română
Etimologie
Din margine.
Pronunție
- AFI: /mər.ʤi'ni/
Verb
| Conjugarea verbului mărgini | |
| Infinitiv | a mărgini |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mărginesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mărginească |
| Participiu | mărginit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafețe etc., a contura un lucru, o suprafață, a încadra, a delimita.
- (v.tranz.) a stabili anumite limite.
- (v.refl. recipr.) a se învecina cu..., a avea hotar comun cu...
- (v.tranz. și refl.) a (se) limita, a (se) reduce, a (se) restrânge, a (se) rezuma.
- (v.tranz.) (înv.) a ține sub pază, a fixa cuiva domiciliu forțat; a închide.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online