retezătură

română

Etimologie

Din a reteza + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /re.te.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
retezătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ retezătură retezături
Articulat retezătura retezăturile
Genitiv-Dativ retezăturii retezăturilor
Vocativ retezătură retezăturilor
  1. retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva.
  2. partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva.


Traduceri

Referințe