retezătură

română

Etimologie

Din a reteza + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /re.te.zə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului retezătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retezătură	retezături
Articulat	retezătura	retezăturile
Genitiv-Dativ	retezăturii	retezăturilor
Vocativ	retezătură	retezăturilor

1. retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva.
2. partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online