retezătură
română
Etimologie
Din a reteza + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /re.te.zə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului retezătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | retezătură | retezături |
| Articulat | retezătura | retezăturile |
| Genitiv-Dativ | retezăturii | retezăturilor |
| Vocativ | retezătură | retezăturilor |
- retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva.
- partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online