rictus
Etimologie
Din franceză rictus < latină rictus.
Pronunție
- AFI: /'rik.tus/
Substantiv
Declinarea substantivului rictus | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rictus | rictusuri |
Articulat | rictusul | rictusurile |
Genitiv-Dativ | rictusului | rictusurilor |
Vocativ | rictusule | rictusurilor |
- contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat.
- Avea pe față un rictus de durere.
Sinonime
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online