ridiche
Etimologie
Din latină radῑcŭla („radiculă”). Înrudit cu italiană radicchio.
Pronunție
- AFI: /ri'di.ke/
Substantiv
Declinarea substantivului ridiche | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ridiche | ridichi |
Articulat | ridichea | ridichile |
Genitiv-Dativ | ridichii | ridichilor |
Vocativ | ridiche, ridicheo | ridichilor |
- (bot.) (Raphanus sativus) plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă.
Sinonime
- (bot.) (prin Ban.) rotcă
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A freca (cuiva) ridichea = a bate tare (pe cineva)/a critica, a certa aspru (pe cineva)
- A-și împărți ridichea și covrigul = (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
|
|