rădăcină
Etimologie
Din latină radῑcῑna.
Pronunție
- AFI: /rə.də'ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rădăcină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rădăcină | rădăcini |
| Articulat | rădăcina | rădăcinile |
| Genitiv-Dativ | rădăcinii | rădăcinilor |
| Vocativ | rădăcină, rădăcino | rădăcinilor |
- (bot.) parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare; (pop.) parte a plantei aflată în pământ, indiferent de structura și funcțiile pe care le are.
- (fig.) origine, izvor, cauză.
- (anat.) parte prin care un organ al corpului este fixat într-un țesut.
- Rădăcina unui dinte.
- (anat.) partea profundă a unei tumori.
- (bot.) partea de lângă pământ a tulpinii unui copac.
- (p.anal.) partea de jos a unui zid, a unui munte etc.
- (anat.) partea de la baza anumitor organe.
- Rădăcina nasului.
- (spec.) limita de adâncime a anumitor obiecte.
- (mat.) valoarea necunoscutei dintr-o ecuație.
- Rădăcina unui număr.
- (lingv.) element al unui cuvânt, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului.
- Rădăcina unui cuvânt.
Sinonime
- 2: origine
- 6: (constr.) bază, fundament, fundație, scorbură, temelie
- 9: (mat.) radical
- 10: (lingv.) radical
Cuvinte derivate
- dezrădăcina
- dezrădăcinare
- dezrădăcinat
- înrădăcina
- înrădăcinare
- înrădăcinat
- rădăciniș
- rădăciniu
- rădăcinoasă
- rădăcinos
Cuvinte compuse
- rădăcina ciumei
- rădăcina cubică
- rădăcina-de-lingoare
- rădăcina-de-friguri
- rădăcina dulce
- rădăcină laterală
- rădăcină neagră
- rădăcina pătrată
- rădăcina sărăciei
- rădăcină secundară
- rădăcină șarpelui
- rădăcina vieții
Cuvinte apropiate
Expresii
- A curma (sau a tăia, a stârpi) răul din (sau de la) rădăcină = a desființa un rău cu totul și definitiv
- A prinde rădăcină (sau rădăcini) = a) a da rădăcină; b) a se stabili într-un loc pe un timp îndelungat; a se statornici
Vezi și
Traduceri
parte a plantei aflată în pământ
|
|