roșățea
Etimologie
De la roșu.
Pronunție
- AFI: /ro.ʃəˈʦe̯a/
Substantiv
Declinarea substantivului roșățea | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | roșățea | roșățele |
Articulat | roșățeaua | roșățelele |
Genitiv-Dativ | roșățelei | roșățelelor |
Vocativ | roșățea | roșățelelor |
- (bot.) (Butomus umbellatus) plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală.
Sinonime
- (bot.) (reg.) ghiocel, păpurică, crin-de-apă, crin-de-baltă, fânul-cămilei, fânul-câinelui, garoafă-de-apă, micșunea-de-baltă, micșuneaua-apei, papură-de-rogojină, pipirig-înflorit
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online