Roșățea

Etimologie

De la roșu.

Pronunție

  • AFI: /ro.ʃəˈʦe̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
roșățea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ roșățea roșățele
Articulat roșățeaua roșățelele
Genitiv-Dativ roșățelei roșățelelor
Vocativ roșățea roșățelelor
  1. (bot.) (Butomus umbellatus) plantă erbacee cu tulpina cilindrică dreaptă, cu flori dispuse într-o umbelă terminală.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe