română

Etimologie

Din a rostui.

Pronunție

  • AFI: /ros.tu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
rostuit
Singular Plural
Masculin rostuit rostuiți
Feminin rostuită rostuite
Neutru rostuit rostuite
  1. (despre persoane) așezat într-un loc sau într-o slujbă convenabilă; cu situație, cu gospodărie.
  2. (despre zidărie, pavaj etc.) care are rosturile umplute cu material etanș.


Traduceri

Referințe