rugină
Etimologie
Din latină rŭbῑgῑnem, confer provensală rovilh, franceză rouille și spaniolă robín.
Se merge mai în detaliu la un latină aerūgĭnem, uneori în formă ipotetică *aerūgĭna (Pușcariu 1482; REW 243; Pascu, I, 41; Pascu, Beiträge, 7; Tiktin; Candrea), posibilă și ea fonetic. Pentru rezultatul fonetic al lui rŭbῑgῑnem, confer iuvencus > junc.
Schimbarea de accent este dificilă (Ivănescu, BF, I, 161, o explică pornind de la verbul rugini); dar cu aerūgĭnem există aceeași dificultate.
Pronunție
- AFI: /ru'ʤi.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului rugină | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rugină | rugini |
Articulat | rugina | ruginile |
Genitiv-Dativ | ruginii | ruginilor |
Vocativ | rugină | ruginilor |
I.
- substanță brun-roșcată, poroasă, sfărâmicioasă, care se formează prin oxidare pe obiectele de fier.
- (p.ext) pojghiță brună care acoperă uneori pietrele și care se produce prin oxidarea minereurilor de fier din ele.
- (p.ext.) obiect (de fier) vechi, prost întreținut; ruginitură, rablă.
- (fig.) idee, teorie, mentalitate înapoiată, învechită.
- (fig.) om cu idei sau cu mentalitate învechită; retrograd.
II.
- (bot.) (Puccinia) boală infecțioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice, patogene, care se manifestă prin apariția unor pete brune-ruginii pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescențe, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor.
- Boala plantelor numită rugină.
- (bot.) (Juncus effusus) plantă erbacee cu tulpina netedă, cu frunze lungi, țepoase, având la vârf o inflorescență cu flori mici, brune; pipirig.
Sinonime
I.
II.
- 1: (fitop.) (înv. și reg.) pălitură, (reg.) mucegai, rodie, rodină, (prin Ban.) roșcață
- Juncus inflexus: (bot.) (reg.) spetează
- Juncus effusus: (bot.) (reg.) spetează, țipirig, iarba-mlaștinii
- Juncus conglomeratus: (bot.) (reg.) pipirig
- Senecio jacobaea: (bot.) (reg.) cruguliță, lemnul-Domnului
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
oxidare a fierului
|
|
rablă, obiect uzat
|
|
retrograd
|
|
maladie a plantelor
|
|
plantă (Juncus effusus)
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online