perima

română

Din franceză périmer.

Conjugarea verbului (se) perima
Infinitiv	a (se) perima
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) perimeze
Participiu	perimat
Conjugare	I

(v.refl.) (despre idei, concepții, teorii) a înceta să mai fie actual, să mai corespundă; a ieși din uz; a se demoda, a se învechi.
(v.refl.) (jur.; despre procese, acțiuni etc.) a se stinge (în fața unei instanțe) din cauza depășirii termenului legal.