română

Variante

Etimologie

Din turcă salahor.

Pronunție

  • AFI: /sa.la'hor/


Substantiv


Declinarea substantivului
salahor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ salahor salahori
Articulat salahorul salahorii
Genitiv-Dativ salahorului salahorilor
Vocativ salahorule salahorilor
  1. muncitor necalificat, plătit cu ziua, care lucrează mai ales la construcții de case, de șosele etc., (în trecut) țăran scutit de dări, pus de domnie la dispoziția Porții Otomane pentru repararea cetăților turcești, întreținerea drumurilor și pentru alte munci grele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe