scâlcietură

română

Etimologie

Din a scâlcia + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /skɨl.ʧi.e'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scâlcietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scâlcietură	scâlcieturi
Articulat	scâlcietura	scâlcieturile
Genitiv-Dativ	scâlcieturii	scâlcieturilor
Vocativ	scâlcietură	scâlcieturilor

1. faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căscaturile

Referințe

• DEX '98 via DEX online