scâlcia

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /skɨl.ʧi'a/

Verb

Conjugarea verbului scâlcia
Infinitiv	a scâlcia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scâlciez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scâlcieze
Participiu	scâlciat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma.
2. (v.tranz.) (fig.) a pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci.

Cuvinte derivate

• scâlciat
• scâlcietură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clăcași
• clasica

Referințe

• DEX '98 via DEX online