scânci

română

Etimologie

Origine disputată.

Poate creație expresivă. Derivație din slavă (veche) skučati, skyčati („a lătra”) (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), confer poloneză skuczác („a geme”), este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul.

Pronunție

AFI: /skɨnˈʧi/

Verb

Conjugarea verbului (se) scânci
Infinitiv	a (se) scânci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) scâncesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) scâncească
Participiu	scâncit
Conjugare	IV

(v.intranz. și refl.) a plânge înăbușit, slab și întretăiat.
(v.intranz.) (despre animale) a se văita, a geme; (despre câini) a scheuna.

Cuvinte derivate

Traduceri

Etimologie

Din scânci.

Verb

forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânci.

Anagrame

casnic

Referințe

DEX '98 via DEX online