plânge
română
Etimologie
Din latină plangere.
Pronunție
- AFI: /ˈplɨn.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) plânge | |
| Infinitiv | a (se) plânge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) plâng |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) plângă |
| Participiu | plâns |
| Conjugare | III |
- (v.intranz.) a vărsa lacrimi (de durere, de întristare, de emoție sau de bucurie); a lăcrima.
- M-a făcut să plâng.
- (v.tranz.) a boci, a jeli o persoană moartă, un lucru pierdut, o situație dureroasă, vărsând lacrimi, tânguindu-se.
- a regreta o ființă sau un lucru pierdut (vărsând lacrimi).
- a avea milă de cineva, a deplânge pe cineva; a compătimi.
- (v.refl.) a-și arăta nemulțumirea, a se văita, a se tângui, a se lamenta, a se căina.
- a face o reclamație, a înainta o plângere; a reclama.
Sinonime
- 1: lăcrima
- 2: (fam. și peior.) (se) bâzâi, boci, văita
- 3: smiorcăi
- 4: compătimi
- 5: murmura
- 6: reclama
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A-și plânge păcatele = a se căi, a regreta ceva
- (intranz.) A-i plânge (cuiva) de milă = a-i părea foarte rău de nenorocirea, de durerea cuiva
Traduceri
a vărsa lacrimi scoțând sunete specifice
|
|
Etimologie
Din plânge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru plânge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru plânge.
Sinonime
- 2: (rar) plângi