Etimologie

Din a scărpina + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /skər.pi.nə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scărpinătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scărpinătoare scărpinători
Articulat scărpinătoarea scărpinătorile
Genitiv-Dativ scărpinătorii scărpinătorilor
Vocativ scărpinătoare scărpinătorilor
  1. dispozitiv, obiect cu care sunt scărpinate (sau de care se freacă pentru a se scărpina) unele animale domestice.
  2. obiect în formă de bețișor, prevăzut la un capăt cu o lopățică, folosit odinioară de oameni pentru a se scărpina.


Traduceri

Referințe