română

Etimologie

Din a sclipi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /skli.pi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sclipitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sclipitură sclipituri
Articulat sclipitura sclipiturile
Genitiv-Dativ sclipiturii sclipiturilor
Vocativ sclipitură sclipiturilor
  1. lucire, sclipire momentană, trecătoare.


Traduceri

Referințe