scoacă
Etimologie
Din a scoace („a arde, a răscoace”) < latină excoguere („a coace”).
Pronunție
- AFI: /ˈsko̯a.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului scoacă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | scoacă | invariabil |
Articulat | scoaca | invariabil |
Genitiv-Dativ | scoacei | invariabil |
Vocativ | scoaco | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din scoace.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru scoace.
- forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru scoace.
Referințe
- DRAM via DEX online