scutier

română

Din scut + sufixul -ier (după franceză écuyer).

Declinarea substantivului scutier
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scutier	scutieri
Articulat	scutierul	scutierii
Genitiv-Dativ	scutierului	scutierilor
Vocativ	scutierule	scutierilor

(în evul mediu, în apusul europei) tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său.
(înv.) ostaș, luptător (echipat cu scut).