scut

română

Etimologie

Din latină scutum.

Pronunție

• AFI: /skut/

Substantiv

Declinarea substantivului scut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scut	scuturi
Articulat	scutul	scuturile
Genitiv-Dativ	scutului	scuturilor
Vocativ	scutule	scuturilor

1. armă defensivă de metal, de piele etc., de diverse forme și mărimi, cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri; pavăză.
2. (rar) blazon (în formă de scut).
3. (fig.) apărare, ocrotire, sprijin.
4. (tehn.) mască sau paravan protector folosite de sudori.
5. construcție metalică sau de lemn mobilă, folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel.
6. (geol.) regiune întinsă din cadrul unei platforme, în care apare la suprafață fundamentul platformei, format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice.
7. parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare, având rol protector.

Cuvinte derivate

• scuti
• scutier

Traduceri

armă defensivă

bulgară: щит (български) (štit) m. croată: štit (hrvatski) m. engleză: shield (English) franceză: bouclier (français) m., écu (français) m. germană: Schild (Deutsch) m.

islandeză: skjöldur (íslenska) m. italiană: scudo (italiano) m. japoneză: 盾 (日本語) (たて, tate) poloneză: tarcza (polski) f. spaniolă: escudo (español) m.

Referințe

• DEX '98 via DEX online