semănătură
română
Etimologie
Din a semăna + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /se.mə.nə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului semănătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | semănătură | semănături |
| Articulat | semănătura | semănăturile |
| Genitiv-Dativ | semănăturii | semănăturilor |
| Vocativ | semănătură | semănăturilor |
- însămânțare.
- (la pl.) plante ieșite din sămânța semănată.
- loc, teren însămânțat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online