serv

română

Etimologie

Din latină servus.

Pronunție

• AFI: /serv/

Substantiv

Declinarea substantivului serv
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	serv	servi
Articulat	servul	servii
Genitiv-Dativ	servului	servilor
Vocativ	servule	servilor

1. (în evul mediu) țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb.
2. (latinism înv.) sclav, rob.
3. (livr. înv.) servitor, slujitor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online