spart

română

Etimologie

Din verbul a sparge.

Pronunție

• AFI: /spart/

Substantiv

Declinarea substantivului spart
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spart	sparte
Articulat	spartul	spartele
Genitiv-Dativ	spartului	spartelor
Vocativ	spartule	spartelor

1. spargere.
2. (pop.) sfârșit, încheiere a unei activități.

Expresii

• A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate

Traduceri

Traduceri

Pronunție

• AFI: /spart/

Adjectiv

Declinarea adjectivului spart
	Singular	Plural
Masculin	spart	sparți
Feminin	spartă	sparte
Neutru	spart	sparte

1. prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit.
2. (despre lemne) tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
3. (despre pământ) răscolit, plin de gropi.
4. (rar, despre butoaie) desfundat.
5. (fig.) (despre sunete) lipsit de sonoritate, răgușit, dogit.
6. (despre ziduri, clădiri) stricat, dărăpănat, ruinat.
7. (despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) rupt, uzat, tocit.

Cuvinte derivate

• spărtură

Expresii

• (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor
• A mânca de parc-ar fi spart, = se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din sparge.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru sparge.

Referințe

• DEX '98 via DEX online