română

Etimologie

Din verbul a sparge.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
spart
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ spart sparte
Articulat spartul spartele
Genitiv-Dativ spartului spartelor
Vocativ spartule spartelor
  1. spargere.
  2. (pop.) sfârșit, încheiere a unei activități.

Expresii

  • A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate


Traduceri

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
spart
Singular Plural
Masculin spart sparți
Feminin spartă sparte
Neutru spart sparte
  1. prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit.
  2. (despre lemne) tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă).
  3. (despre pământ) răscolit, plin de gropi.
  4. (rar, despre butoaie) desfundat.
  5. (fig.) (despre sunete) lipsit de sonoritate, răgușit, dogit.
  6. (despre ziduri, clădiri) stricat, dărăpănat, ruinat.
  7. (despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) rupt, uzat, tocit.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor
  • A mânca de parc-ar fi spart, = se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie


Traduceri

Etimologie

Din sparge.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru sparge.

Referințe