sfinție
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /sfin'ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfinție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfinție | sfinții |
| Articulat | sfinția | sfințiile |
| Genitiv-Dativ | sfinției | sfințiilor |
| Vocativ | sfinție | sfințiilor |
- (în forma articulată și urmat de un adjectiv posesiv) epitet sau titlu de respect care se dă clericilor, sfinților și (rar) lui Dumnezeu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online