silencieux

franceză

(français)

Etimologie

Din latină silentiōsus < din silentium („tăcere, silențiu”) +‎ -ōsus.

Înrudit cu catalană silenciós, italiană silenzioso, occitană silenciós, portugheză silencioso, română silențios și spaniolă silencioso.

Pronunție

• AFI: /si.lɑ̃.sjø/
•  Audio^fișier

Adjectiv

Declinarea adjectivului silencieux
	Singular	Plural
Masculin	silencieux	silencieux
Feminin	silencieuse	silencieuses

1. silențios, tăcut

   Une douleur silencieuse.

2. (p.ext.) liniștit, calm

Sinonime

• 1-2: calme, taciturne, taiseux, tranquille

Cuvinte derivate

• silencieusement
• ultrasilencieux

Cuvinte apropiate

• silence

Locuțiuni

• gène silencieux
• installation silencieuse
• majorité silencieuse
• mutation silencieuse
• NaN silencieux
• processus silencieux

Substantiv

silencieux m., silencieux pl.

1. (tehn.) silențiator, amortizor de sunet, amortizor de zgomot
2. (mec.) (la mașini) tobă de eșapament
3. (acu., audiov.) surdină
4. (fam.) pârț tăcut

   Lâcher un silencieux.

Vezi și

• sourdine

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire