surdină

română

Etimologie

Din franceză sourdine.

Pronunție

• AFI: /sur'di.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului surdină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	surdină	surdine
Articulat	surdina	surdinele
Genitiv-Dativ	surdinei	surdinelor
Vocativ	surdină	surdinelor

1. dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În surdină =
  • cu surdina pusă, încet.
  • fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dansuri

Referințe

• DEX '98 via DEX online