silva
 Vezi și : Silva, silvă
|
Etimologie
Din silvă.
Pronunție
- AFI: /ˈsil.va/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru silvă.
(English)
Variante
Etimologie
Din latină silva („pădure, silvă”). Este dublet al lui selva.
Pronunție
- AFI: /ˈsɪlvə/
Substantiv
silva, (nenumărabil)
- (silv.) totalitatea arborilor unei zone
Cuvinte derivate
Referințe
(galego)
Etimologie
Din galiciană și portugheză veche silva < latină silva („pădure, silvă”).
Pronunție
- AFI: /ˈsil.βa̝/
Substantiv
silva f., silvas pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Referințe
(Latina)
Variante
Etimologie
Din proto-indo-europeană *sel-, *swel- („traversă, grindă; prag”). Înrudit cu greacă antică ὕλη (húlē, „lemn”).
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului silva | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | silva | silvae |
| Genitiv | silvae | silvārum |
| Dativ | silvae | silvīs |
| Acuzativ | silvam | silvās |
| Ablativ | silvā | silvīs |
| Vocativ | silva | silvae |
Cuvinte derivate
- Silvānus
- silvāticus
- silvēscō
- silvestris
- Silvia
- silvicaedus
- silvicola
- silvicolens
- silvicomus
- silvicultrīx
- silvifragus
- silviger
- Silvius
- silvōsus
- silvula
Referințe
Etimologie
Din portugheză veche silva < latină silva („pădure, silvă”). Este dublet al lui selva.
Pronunție
Substantiv
silva f., silvas pl.
Sinonime
- (bot.) amora, amora-silvestre