română

Etimologie

Din franceză synchronique.

Pronunție

  • AFI: /sin'kro.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sincronic
Singular Plural
Masculin sincronic sincronici
Feminin sincronică sincronice
Neutru sincronic sincronice
  1. (despre fapte, fenomene sau evenimente) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron.
  2. care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp.
  3. (fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron.
  4. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe