sincronic
Etimologie
Din franceză synchronique.
Pronunție
- AFI: /sin'kro.nik/
Adjectiv
Declinarea adjectivului sincronic | ||
Singular | Plural | |
Masculin | sincronic | sincronici |
Feminin | sincronică | sincronice |
Neutru | sincronic | sincronice |
- (despre fapte, fenomene sau evenimente) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron.
- care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp.
- (fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron.
- (despre metode de studiu sau puncte de vedere) care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online