slobozenie
română
Etimologie
Din a slobozi + sufixul -enie.
Pronunție
- AFI: /slo.boˈze.ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului slobozenie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slobozenie | slobozenii |
| Articulat | slobozenia | slobozeniile |
| Genitiv-Dativ | slobozeniei | slobozeniilor |
| Vocativ | slobozenie | slobozeniilor |
- (pop.) libertate.
- permisiune, îngăduință, voie.
Locuțiuni
- (loc.adv.) (înv.) Cu slobozenie = cu sinceritate, cu franchețe.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online