libertate
Etimologie
Din latină libertas, -atis. Confer franceză liberté.
Pronunție
- AFI: /li.ber'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului libertate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | libertate | libertăți |
Articulat | libertatea | libertățile |
Genitiv-Dativ | libertății | libertăților |
Vocativ | ' | ' |
- posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință; posibilitatea de acțiune conștientă a oamenilor în condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a societății.
- Libertatea persoanei.
- starea unei persoane libere, care se bucură de deplinătatea drepturilor politice și civile în stat.
- starea celui care nu este supus unui stăpân.
- Libertatea administrativă a unui teritoriu în cadrul statului.
- situația unei persoane care nu se află închisă sau întemnițată.
- independență, neatârnare (a unui stat față de o putere străină).
- (de obicei la pl.) drepturi cetățenești.
Sinonime
- 1: (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie
- 2: independență
- 3: autonomie, (rar) autonomism, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) volnicie
Antonime
- 1-6: captivitate, detențiune, oprimare, robie
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) În libertate = după bunul plac, nestingherit.
Expresii
- A-și lua libertatea să... (sau de a...) = a-și îngădui, a-și permite să...
- A pune în libertate = a elibera din închisoare, din arest etc.
Traduceri
posibilitate de a acționa, în anumite împrejurări, după propria sa voință sau dorință
|
|
Referințe
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
libertate f.