slujitoare

română

Etimologie

Din slujitor.

Pronunție

• AFI: /slu.ʒiˈto̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului slujitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	slujitoare	slujitoare
Articulat	slujitoarea	slujitoarele
Genitiv-Dativ	slujitoarei	slujitoarelor
Vocativ	slujitoareo	slujitoarelor

1. (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitoare, slugă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online