română

Etimologie

Din slujitor.

Pronunție

  • AFI: /slu.ʒi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
slujitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ slujitoare slujitoare
Articulat slujitoarea slujitoarele
Genitiv-Dativ slujitoarei slujitoarelor
Vocativ slujitoareo slujitoarelor
  1. (astăzi rar) persoană care slujește (pe cineva); servitoare, slugă.


Traduceri

Referințe