sorit
română
Etimologie
Din franceză sorite < latină sorites.
Pronunție
- AFI: /soˈrit/
Substantiv
| Declinarea substantivului sorit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sorit | sorite |
| Articulat | soritul | soritele |
| Genitiv-Dativ | soritului | soritelor |
| Vocativ | soritule | soritelor |
- (log.) raționament compus dintr-o serie de silogisme așezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism și ca atribut atributul penultimului silogism.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din verbul a sori.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului sorit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | sorit | soriți |
| Feminin | sorită | sorite |
| Neutru | sorit | sorite |
- (pop.) însorit.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sori.
Verb
- forma de participiu trecut pentru sori.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online