spânzurătoare
română
Etimologie
Din a spânzura + sufixul -ătoare.
Pronunție
- AFI: /spɨn.zu.rə'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spânzurătoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spânzurătoare | spânzurători |
| Articulat | spânzurătoarea | spânzurătorile |
| Genitiv-Dativ | spânzurătorii | spânzurătorilor |
| Vocativ | spânzurătoare | spânzurătorilor |
- spânzurare.
- instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online