spânzurătoare

română

Etimologie

Din a spânzura + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /spɨn.zu.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului spânzurătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spânzurătoare	spânzurători
Articulat	spânzurătoarea	spânzurătorile
Genitiv-Dativ	spânzurătorii	spânzurătorilor
Vocativ	spânzurătoare	spânzurătorilor

1. spânzurare.
2. instrument de execuție alcătuit de obicei dintr-un stâlp de care se atârnă o funie prevăzută cu un laț în care se introduce capul condamnatului la moarte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online