spintecătură

română

Etimologie

Din a spinteca + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /spin.te.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului spintecătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	spintecătură	spintecături
Articulat	spintecătura	spintecăturile
Genitiv-Dativ	spintecăturii	spintecăturilor
Vocativ	spintecătură	spintecăturilor

1. tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online